Viața, visul, vocea

 (alt fel de)

S P L E N D O R

(15 ianuarie 2012)

Pe acest covor se vor risipi toate nimicurile lumii, în ziua aceasta și în altele, după cum va fi lumina fiecăruia,

după cum ne vor ajuta visele,

după cum am spus și scris mai demult,

eu, dar si alții

ca mine

care

știau ce nu se se știe și nu știau ce se știe

și de aceea au tăcut și tac

ei sunt

învingătorii tăcerii

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

VOCILE ACESTEA FĂRĂ GESTURI NU MAI POT FI OPRITE

Şi printre ele dubla oglindă adusă de tine pentru machiaj, un dar pentru mine (habar n-au ce-o să li se întâmple, adică n-o să li se întâmpe nimic nimic).

Cele trei animale de argint de la gât tac tac tac, eu mă-nec des, mă dau în Tarot, nici un cuvânt şi un somn nemaipomenit. Flacăra lui ţepoasă, flacăra cubică.

 În visul meu eram în curtea unde am trăit toată copilăria. De acolo, într-un fel de seră unde e o pădure minunată. Din pământ iese un fel de statuie mică, grea, tribală, dintr-un metal închis la culoare; statuia cea mică, despre care știu că e agresivă (așa că  ne păzim de ea, sunt bineînțeles cu iubita mea), e Eminescu se ridică și plutește, pe un culoar din pădurea aceea, își mișcă ușor doar capul, în dreapta și în stânga, noi îl urmăm și pe deasupra se simte aerul în mișcare, ca o ființă prin care înaintăm, ca într-o citoplasmă. Eu spun, uite, ăsta e de fapt aerul din poeziile lui, nu e altceva, asta e. Apoi ajungem într-un parc pustiu și totul dispare, după care, iar, curtea aceea… Și pe drumul de țară se vede o pălărie coborând; e un melon, apoi, apar două picioare mici și o ființă mică – e Benjamin Peret. Aceasta a fost întâlnirea; aerul mișcător, aerul acela e peste tot, doar el leagă lucrurile astea. Asta e. Apoi doar aerul.

 

For The Green Integers

 

N-ar fi avut nici un rost dacă n-am fi avut propriile gesturi

noi doi care meteorologic vorbind ne-am spuprapus la mijlocul iernii

era vorba de o schemă mai veche de nişte cuvinte urlate pe munţi

de nişte cripte de nişte previziuni

le-am refuzat până ni s-a făcut rău

ea murea încet lângă restaurantul sau hotelul Capşa era uşoară ca o pasăre moartă

eu bodogăneam printre picturi ezoterice în paralel nu mai puteam face deosebirea dintre sexe

apoi mi-e ruşine să spun să nu mai păţească şi alţii

apoi ne-am cunoscut ce ne-am cunoscut apoi ochelarii

copertina cu luminozitate avertismentul motoraşelor

tăieturile din ziare pline de adevăruri orbitoare

Aşa a fost

Cine ştie poate vocile toate vocile astea sunt ale altcuiva

care a fost care o să fie

poate că sunt doar nişte mişcări periodice imaginabil de clare

poate am vrea să numărăm uneori numai de la 1 la 22

„From here to the miracle there remained but one step”

(spune el cu fiinţa lui integrală şi verde)

N-am uitat de calorifer

N-am uitat de coperta cu desene animate unde v-aţi întâlnit în cele din urmă

dar mi-a fost ruşine să-i spun să se oprească (ştiţi voi cui)

N-am uitat de cămaşă

N-am uitat de haina albă de mănuşile albe

N-am uitat de palton şi de guler

N-am uitat de cutii de gumă de carnet de casa voastră

aştept să se intre în casa aceea

ne ţinem şi noi cum putem nu mai fiţi obosiţi

ultima oară când v-am căutat ziua ta era ziua a 9-a ziua lunii ziua lui era a 20-a ziua lumii

ultima oară când v-am căutat a plouat ca să nu vă mai doară capul

pe lumea cealaltă

de aceea vocea mea e mereu alta de aceea scrisul meu e mereu altul

voi lăsa peste tot o deschizătură posibilă dar eu voi rămâne închis

voi fi uneori bărbat alteori voi fi doar o deschizătură posibilă

dar eu voi rămâne închis

să mă ții aici

copilul nostru spune „hai, fii buculos și nu mai shie nimic”

să nu vă lăsați

să nu mă las

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Anunțuri

6 comentarii

  1. foarte frumos!

    • Mai ramane sa fie bine si adevarat 🙂

  2. ar trebui, poate, sa inlantuim bloggistic niscaiva picturi ezoterice…

    • De ce nu? Poate asa construim si noi un tesut de respiratie pentru cine va fi sa aiba nevoie. Cum au frunzele stomate pe partea cealalta…

  3. Meteorologic vorbind,e ca o zi de primavara intr-o iarna grea.

  4. Da, exista o meteorologie a poeziei. Chiar asa, cum au spus-o si altii.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s