Cealaltă parte a lumii

Cealaltă parte a lumii

Rareori se întâmplă ca oamenii să coboare în realitate; pentru că, dacă s-ar întâmpla deodată un astfel de lucru, nebunia și-ar face loc printre noi ca o ceață de neoprit. Trăim undeva, pe o platformă care permite cele trei dimensiuni și, doar vag, fantasma celorlalte, care sunt reale. Nu ne recunoaștem spiritul poetic, ne luptăm cu propriul corp și nu îi permitem cel mai puternic instinct, acela care aduce, de fapt, și strălucirea: instinctul recuperării, al umplerii golurilor, rănilor, ridurilor. Preferăm amputațiile, sfâșierile, putrefacțiile, căderile fără sfârșit, preferăm disperarea. Nu auzim, nu vedem, nu spunem nimic, nu salvăm pe nimeni, nu iubim nicio ființă și nicio neființă, nu facem nimic, nu suntem nimic, nu ne facem înțelepți, nu știm să fim nici deșucheați, nici proști, nici inițiați, nu putem să vindecăm, nu cunoaștem gesturile ancestrale. Nu suntem nici artiști, nici tehnicieni, nici șomeri, nici mineri. Nouă doar ni se întâmplă, noi doar polemizăm, ne adulmecăm normalitatea, doar ca să putem să ne sprijinim bine de ea, când vom călca strâmb și, o, cât de bine va fi pentru fiecare, căci numai asta așteaptă oamenii.

Un număr tot mai mare de copii sunt acuzaţi de vrăjitorie în unele părţi din Africa, declară agenţia ONU pentru copii. Orfani, copii ai străzii sau cei cu handicap sunt cei mai expuşi riscului. Un nou raport al UNICEF avertizează că tinerii acuzaţi de vrajitorie – unii dintre copii având aproximativ 8 ani – au fost arşi, bătuţi şi chiar omorâţi, ca pedeapsă. Convingerea că un copil ar putea fi practicant al vrăjitoriei este o dezvoltare relativ modernă, afirmă cercetătorii. Până acum 10-20 de ani, femeile şi persoanele în vârstă, erau cei care au tins să fie acuzaţi de această practică. Agenţia spune că întregul proces de creştere a numărului copiilor preduspuşi să fie abuzaţi în acest mod, este legat de urbanizarea tot mai mare de pe continent şi a consecinţelor negative cauzate de război.  Povara economică tot mai mare privind creşterea copiilor este, deasemenea, considerată ca fiind un alt factor important. Agenţia a declarat că violenţa împotriva copiilor este un lucru greşit şi că vor face tot ce le va sta în putinţă pentru a opri aceste practici. Majoritatea celor acuzaţi de vrăjitorie sunt băieţi cu vârste cuprinse între 8 şi 14 ani – care de multe ori ajung să fie atacați, torturaţi şi uneori ucişi.*

Cea mai inofensivă pasăre de curte, care se scaldă în praf și se îndoapă cu boabe, e cu mult mai minunată decât cel mai bun dintre noi; câinele alb cu nume de apă care a murit orb, celălalt câine, mai mic, care a murit de foame și de dorul celuilalt, limacșii de pe zidurile fântânilor, licuricii și insectele fără nume, gropile cu bălegar sunt cu mult mai reale, ele încoronează, dar asta nu ne interesează. Noi vrem să vrăjim, să seducem, să fim în toate felurile în același timp, să nu primim pe nimeni în casă, noi nu cunoaștem cum trăiesc lucrurile, cum e o datorie vitală să continuăm noțiunile, nu știm să fim prieteni, să putem să scriem cărți, noi nu știm nici acum cine ce e și nici nu vom ști vreodată. Pentru că pe această platformă totul este zadarnic, totul este imposibil. E bine să pleci de aici, cât mai ai timp.

 Boşimanii din Botswana au pierdut un caz  în instanţă, care le-ar fi permis să redeschidă o fântână de apă, vitală în centrul deşertului Kalahari. Diamante au fost descoperite în centrul rezervaţiei Kalahari încă din anii 1980, în locul tradiţional al boşimanilor San, dar mai apoi  guvernul le-a cerut să plece. În 2006 au câştigat dreptul să se întoarcă şi să vâneze fără permise, dar mulţi dintre oameni încă mai trăiesc în afara rezervaţiei. Cisternele de apă, care erau folosite pentru a servi comunitatea, nu mai au dreptul de a intra în rezervaţie. Oamenii, de obicei, trebuie să călătorească aproximativ 40 km să aducă apă de la cea mai apropiată sursă de apă disponibilă, şi, din păcate, e prea departe pentru a merge cu animalele. Forajul în cauză a fost folosit de societatea De Beers, cel mai mare producător de diamante din lume, atunci când a avut prospectarea de minerale în 1985. Comunitatea boşimanilor San au depus o cerere prin care să li se acorde permisiunea de a dota şi de a folosi acel foraj, dar judecătorul a decis că boşimanii nu au dreptul să facă acest lucru şi nici să beneficieze de unul nou.**

Pentru că mai e altceva. Mai sunt și unii care se pot număra pe degete și care se găsesc în lume, departe unii de alții. Platforma lumii stă pe umerii lor, aproape literalmente. Aplecați, adesea palizi, ei nu văd decât ierburile foșnitoare de la picioarele lor, și aud cântecele de deasupra lor. Din fericire, ei nu pot fi descoperiți, pentru că sunt obligați să se poarte ca ceilalți. Pe ei nimeni nu-i aude, gândurile lor merg într-o direcție sigură și o singură lacrimă de-a lor e de ajuns să oprească orice. Clătinarea unuia dintre ei provoacă cele mai mari dezastre. 

Acesta a afirmat: „Aş vrea să răspund acestui semn al întrebării, în primul rând. Şi nu vă ascund că toţi în lumea asta, toţi care trăim pe pământ avem o şansă: şansa este că Pământul este rotund şi fiecare dintre noi poate considera că punctul în care se află este centrul pământului. De asemenea, dacă privim la sistemul solar în care ne aflăm … noi toţi spunem că toate planetele se învârt în jurul Pământului. Imaginaţi-vă că am fi pe Marte. Am spune că Pământul se învârte în jurul lui Marte”. ***

Ei nu au nevoie de update, nu au nevoie de custom, nici măcar de o simplă supă nu au nevoie. Nu cer nimic, nu pot spune nimic și așteaptă un singur lucru, să priceapă cineva. Liniștea lor e dureroasă, urechile îi dor când sună telefonul, când trebuie să cumpere, când trebuie să răspundă. Pentru că nu asta au ei de făcut. Și vai de cine nu va înțelege refuzul lor strălucitor. Vai de cine îi va asculta pe vorbitorii de pe platformă și va intra în grădinile lor. Vai de platforma lipsită de suflet.

Și cum se va mai toti totul în gol. Și abia atunci vor practica șoaptele, mângâierile, liniștea…

*, **, ***:  http://politicall.ro/Default.aspx?PageID=1

Anunțuri