Staring At The Sun

N-am spus niciodată, spunând adevarul, că mi-e prea cald sau prea frig, am facut-o poate doar pentru a duce mai departe o conversație sau pentru a subscrie la vreo compătimire prietenească oricand necesară și oricând binevenită. Am înțeles într-un anumit fel, dintr-o dată și de când mă știu, ca un fel de complicitate, furia frigului, vântului, soarelui. Am înțeles batăile lor violente în geamuri, curentul care intră prin cea mai minusculă breșă, zidul de afară care încălzește zidul dinăuntru, care încălzește patul, care încălzește hainele, apoi pe noi. Am zâmbit undeva, tăcut, când am văzut prima oară Rondelul de aur, al lui Macendonsky, dar și Cuptorul lui Bacovia și fragmentele din alchimiști și filmele cu deșerturi. Ține de un fel de a citi. Ce ciudat e pentru cei care îl pot înțelege; ce mare e izolarea lor.  De pildă, acum trebuie să mă opresc. Blatul computerului, cum s-o fi numind adică partea asta pe care sunt toate butoanele, comenzile si funcțiile, arde. Știe și el ceva.

Photo: http://www.sciencedaily.com/releases/2008/04/080402200155.htm

Anunțuri