Entry for April 29, 2008

Prelungirile noastre posibile

În textul acesta rapid, mă gândesc la noi ca la niște ființe care au și un corp alternativ, ceea ce face perfect posibile alte moduri de viață, în afara sau în completarea celui binecunoscut. Cred că am moștenit și eu, ca și alții, din tot felul de generații, lucruri indefinite, unele spendide, altele de care numai cu greu poți scăpa, tot felul de furii, de gesturi nelămurite, de atitudini senile. Dar cred și că există o facultate umană reală, una pe care o numesc eu terapeutică, care poate să rămână inactivă sau se poate activa în momentele în care corpul, mintea, sufletul se apropie de marginea lor tăioasă. Asta nu ne transformă în vindecători sau yoghini contrafăcuți pictați în culorile vreunui curcubeu salvator, ci într-un soi de supraviețuitori. Rămâne, poate, un secret al fiecăruia felul în care își descoperă această forță, probabil ea ține și de o anume integritate, de tinerețe, de dragoste. Și ea trebuie descoperită, în ceea ce mă privește și pentru că, deși nu cred în existența și forța lor, fac gesturi ce se dovedesc complet greșite. Cine știe, poate totul ține de încrederea în luminoasa întâmplare care uneori își pierde mantaua protectoare.

Ca nuca în perete, spun că posturile de știri au adoptat de multă vreme, iar asta se vede direct pe ecran, fară vreo hermeneutică specială, stratificarea realității, realitatea pe benzi; corpul realității care își rotește mereu secțiunile radiale, după un ax care scapă de cele mai multe ori. Cine știe unde e axul adevărat, cine știe dacă e vreun ax… Dar asta e altă problemă și, de fapt, mă gândeam că și ființa oamenilor de acum se mișcă tot cam așa, și uite așa se amestecă forțele, așa revelațiile se ascund după treburi cotidiene, bolile se suprapun peste fericiri, nenorocirile peste lucruri favorabile. Și atunci intervine terapeutica aceea, tendința noastră recuperatoare, forța de respirație. Ce bine ar fi să găsesc și eu forța asta, ce bine ar fi… Mi-am pus o haină, o altă culoare, am fost pe stradă, să caut și eu forța asta; nu erau decât niște lumini aprinse, se plimbau de colo până colo. Apoi am venit înapoi, cum altfel, am adus și eu o lumină aprinsă acasă, am ținut-o mult timp așa, apoi am început că scriu mai departe ceva despre o umbră a noastră, o umbră multicefală. Să fie ceva pe acolo, pe unde se sălășluiește ea? O să vedem.