Bun venit, din altă parte

Bun venit,

Da, chiar așa, bun venit, dar cui? Mie, măștilor, oamenilor din spatele lor, cui se va gasi să vadă cele ce se vor aduna aici. Oricui, așadar, din imensitatea aceasta fantomatică, dar deloc sau din ce din ce mai puțin virtuală; oricui, bun venit.

Mă gândisem la început să pun pe post de entry, cum se practică, ceva ce mă interesează cu adevărat să găsesc, ceva destul de cețos (nu și pentru mine), despre simțul poetic și magic al lumii (acesteia sau cine știe…), despre libertate, despre niște lucruri vii. Aflu apoi că deja e o modă să ai un blog, dar ignor și mă gândesc cum abia am descoperit ceva, un fel de conductă care mă leagă de niște lumi în care nu mă voi afla fizic niciodată. Care NE leagă, pentru că nu voi scrie neînsoțit pe aici, așa cum nici nu trăiesc neînsoțit.

Am avut câteva experiențe mai stranii (citiți stupefiante), din care am rămas cu senzația că tipul de discurs pe care îl folosesc nu e dintre cele mai cauzatoare de satisfacții și fericiri intelectuale. Sper însă că se va întâmpla să descopăr niște asemănători cu mine sau cu ceva din mine care nu e al meu. Cum se întâmplă deja, lent și splendid, pe căi numai de mine știute.

Însoțesc aceasta primă scrisoare printr-o fotografie din Parisul care se pregătea, și în 2007, pentru sărbătorile hibernale, pentru mine hiberna…toare. Nu știu de ce, dar când am văzut-o, m-am gândit la tot ceea ce are să urmeze, deși nu prea știu multe despre asta.

Anunțuri